Conducătorii auto ştiu că autoturismul este o maşinărie complexă, dar puţini şoferi se gândesc la ce presupune producerea unei anvelope. Anvelopele fac posibilă fiecare mişcare de performanţă şi de manevrabilitate a autovehiculului. Vă prezentăm drumul de la cauciuc la carosabil.
În amestecul de cauciuc din care se produc anvelope intră nu mai puţin de 30 de ingrediente. Diferite tipuri de cauciuc, materiale de umplutură şi alte ingrediente sunt introduse în instalaţii numite mixere Banbury. Aceste blendere gigantice creează un material compozit cleios negru, care este trimis la măcinat.
Amestecul de cauciuc răcit este trimis la o moară pentru a fi tăiat în fâşii. În această etapă, se pregătesc şi alte elemente ale anvelopelor. Tot acum se formează şi structura anvelopei, din benzi de cauciuc tăiate la moară.
Această parte a procesului implică construirea aşa-numitei „anvelope verzi”. Este construită într-o maşină mare care introduce toate piesele la locul lor. Dat fiind că majoritatea părţilor componente au fost deja adăugate, anvelopa verde arată aproape ca un produs finit. Are centuri de oţel, pliuri, bandă de rulare şi elemente textile.
În acest moment, anvelopa este vulcanizată şi i se dă forma finală. Este aşezată într-o maşină de vulcanizare care comprimă toate părţile anvelopei, creează banda de rulare şi adaugă marcajele flancului.
Fiecare anvelopă este atent evaluată de către inspectori calificaţi. Se folosesc şi maşini speciale, proiectate să detecteze chiar şi cele mai mici imperfecţiuni. Inginerii de control al calităţii aleg în mod aleatoriu anvelope de pe linia de producţie şi le secţionează pentru a le inspecta mai atent. În plus, se aleg unele anvelope de pe linia de producţie pentru radiografii individuale care verifică dacă există punctele slabe interne. Toate anvelopele trebuie să îndeplinească standardele stricte ale Fulda.
Pliu: Scheletul anvelopei este compus din straturi de material cunoscute sub numele de pliuri. Pliurile reduc elasticitatea, păstrând în acelaşi timp flexibilitatea anvelopei. În mod normal, ele sunt realizate din corzi cauciucate formate din fibre ţesute. Anvelopa devine şi mai rezistentă datorită unui strat numit pliu de carcasă, suprapus direct pe şapajul interior al anvelopei.
Taloane: Acestea formează sigiliul etanş dintre janta roţii şi anvelopă. Sunt realizate din ţesătură de oţel de înaltă rezistenţă, acoperită cu cauciuc.
Centură: Colile ţesute din fire de oţel sunt acoperite cu cauciuc şi aşezate în jurul anvelopei. Aceste centuri oferă rigiditate şi ranforsează anvelopa. Pentru un plus de durabilitate şi rezistenţă la perforare, unele modele de anvelope includ cablu de Kevlar.
Flanc: Exteriorul flancului oferă informaţiile de la producător pe care trebuie să le cunoaşteţi despre anvelopă. Flancul se întinde de la talon la banda de rulare. Această suprafaţă de cauciuc foarte gros asigură stabilitate laterală.
Umăr: Umărul anvelopei este marginea mică teşită dintre banda de rulare şi flanc. Joacă un rol important în controlul virajelor.
Bandă de rulare: Banda de rulare se găseşte la contactul dintre cauciuc şi drum, asigurând aderenţă şi amortizare. Multe dintre caracteristicile importante ale anvelopei depind de materialul compozit de cauciuc şi de designul benzii de rulare.
Caneluri şi lamele: Anvelopa dispersează apa datorită canelurilor adânci care despart blocurile benzii de rulare. Canelurile mai mici din blocurile benzii de rulare sunt numite lamele şi sunt importante pentru asigurarea aderenţei pe zăpadă şi gheaţă în timpul iernii.
Nervură: Această nervură ranforsantă este folosită la unele anvelope. Ea este poziţionată de-a lungul centrului anvelopei, cea mai slabă zonă a acesteia.